Inhalt
Experienţele noastre

În ciuda proiectelor noastre de viitor, lăudate de partea română, activitatea noastră suferă de pe urma administrației și politicii din România, politici restrictive, pe undeva duşmănoase faţă de ONG-uri.

Pentru serviciile sociale prestate de noi pentru persoanele cu dizabilități în locuinţele protejate şi în modulele de locuit din Centrul Cadea, am primit de-alungul anilor standardul de cost plătit de stat la o valoare sub valoarea cheltuielilor curente care cresc continuu datorită condiţiilor impuse de legislaţie şi inflaţiei. O sumă considerabilă de bani donată în Germania a fost necesară pentru acoperirea cheltuielilor curente. O rectificare a avut loc în anul 2020, în timp ce unitățile similare din administrația statului au primit subvenții considerabile pentru acoperirea cheltuielilor.

Drept urmare, noi am putut plăti angajaţilor noştri o perioadă lungă, salarii mult mai mici, cu toate mijloacele financiare suplimentare, în comparație cu  ce primesc angajaţii din instituţiile statului și doar acum au ajuns salariile la același nivel ca în instituțiile statului. O serie de proiecte de ale noastre cum ar fi Centrul de zi, proiectul de ieşire din sistemul instituţionalizat sau punctul de întâlnire/centrul multifuncţional, nu sunt finanţate aproape de loc, primesc doar o mică subvenţie de la autorităţile locale, fiind nevoie să se recurgă la mijloace financiare donate în Germania.

O altă experiență amară este faptul că în 2023 s-a reziliat contractul de prestări servicii din Centrul Cadea și din locuința protejată Casa Frankfurt, imobil achiziționat și extins din mijloace financiare donate în Germania și a fost predat statului, la acel moment existând încredere într-o bună colaborare. Retragerea acordării administrării serviciilor sociale de către NGO-uri este un pas politic, pentru a restrânge influența acestora și a da statului în orice caz prioritate față de inițiativele private și de cele în folosul comunității. Deosebit de dureros este faptul că beneficiarii ar putea să-și piardă din nou o parte din libertatea dobândită, pentru că trecerea în administrarea statului este legată de recăderea în domeniul medical în ceea ce privește asistarea persoanelor cu dizabilități.

Cu toate acestea mergem mai departe: în primul rând multe persoane cu dizabilităţi şi aparţinătorii lor au mari speranţe în ce ne priveşte, în al doilea rând pentru că echipa managerială din România şi angajaţii noştri români din cadrul proiectelor prestează o muncă excepţională, fiind devotaţi muncii lor şi identificându-se cu aceasta.

O experiență pozitivă a constat într-o foarte bună colaborare dintre autoritățile din România și noi, ca organizație neguvernamentală în sprijinul acordat celor un milion de refugiați din Ucraina, ajutorul fiind nu numai nebirocratic ci s-a promovat angajamentul cetățenesc al populației.

Nu am renunţat la speranţa că România, ca membră a UE, îşi va schimba lent strucutura și în alte domenii.